Aho, aho,
copii şi fraţi,
staţi pe loc, nu mai mânaţi
ca să-i tragem o urare,
cum e datul pe la noi:
fără plug, dar cu mulţi boi!
S-a sculat mai-an
Băsescu Traian
şi a-ncălecat
pe-un şlep răsturnat
cu coca de fier
găsit la Anvers
şi-a grăit aşa
chiar cu gura sa:
“Măi, popor iubit,
iar te-am aburit
şi-uite că mi-ai dat
încă un mandat
ca să pot lupta
cu cine voi vrea:
cu moguli şi mogulaşi,
cu ţigănci şi copilaşi,
cu corupţii cei mai mari,
justiţiari, parlamentari
cu-aliaţi şi adversari
şi-o să-mi pun crampoane
să le dau la… !
Ia mânaţi flăcăi,
că-s perfect, hăi, hăi…!”
Aho, aho,
dragi români,
copii, tineri şi bătrâni,
mici şi mari, săraci, bogaţi
şi crizaţi şi necrizaţi,
ambetaţi şi turmentaţi,
(nu cu vin băut din oale,
ci numai cu vorbe goale)
hai de mână să ne luăm,
şi cu toţii să-ntrebăm:
“Anul ăsta ce votăm?”
Că de câţiva ani încoace
votăm des şi-aşa ne place:
stânga-dreapta-centru-jos!
Doamne, cât e de frumos
şi noi şi aleşii noştri,
să ne ostenim ca… Geoană,
cu colindul prin campanii,
noi cu ceai, ei cu şampanii,
noi la muncă pentr-un ban,
ei la chef şi la ciolan,
şi ne-am împărţit măi frate
jumătate-jumătate,
să ne înjurăm cu foc,
de mame şi de noroc,
de Iohannis şi de Boc,
parcă-n lume-am fi venit
pentru-o viaţă… de partid.
Şi ne râde-ntreaga lume,
cum mâncăm lozinci pe pâine,
de-a ajuns românul chel,
cu tichie de Bruxelles.
Ia opriţi plugul aici
şi nu mai pocniţi din bici,
că-i gonim pe licurici!
Hăi, hăi!
Aho, aho,
şi mai tare
să le facem o urare
licuricilor locali
să le dorim funcţii mari!
Lui Ştefan Bardan,
îi dorim ăst-an
s-ajungă-n guvern
şi să stea etern
(somnoros şi tern)
tot decorativ,
visând că-i activ,
tot pe primul loc,
ca Guvernul Boc!
Lui Ion Dumitrel,
oltean subţirel
îi dorim să fie,
ca Sucă la vie:
iute de cosor,
ne-bugetifor,
să taie uşor,
să-mpartă cu spor,
dar pentru că ştie
şi muzeologie,
s-ajungă, bădie,
la Academie,
cel mai tare-n ţară
cu… arta populară!
Iar lui Mircea Hava
să-i ajungă ţeava
la câte canalizări
se dezgroapă cu lucrări
pietruiri şi bordurări
deci să crească fain în ani
cum creşte Videanu-n bani
şi de-o mai prinde-un mandat
să mai ia încă-un palat
spre a fi restaurat
tot aşa să-l ţină statul
cu mandatul şi palatul
(dar nu avem noi palate,
câte are el mandate…)
Ia pocniţi flăcăi din bici,
că ne-mpotmolim aici.
Hăi, hăi!
Şi aho, aho,
mai lent,
c’-ăsta-i ritmu’-n Parlament
şi strigaţi cu toţii “Ura!”
c-am învins… agricultura,
care merge-ncetişor,
ca un cal bătrân şi chior,
direct către… abator!
Ştie el, un senator,
Sandu Pereş, mi se pare,
cum agricultura moare,
cum se face micul-mare,
îngrăşat cu vorbe goale
şi cum ne-ngrijim cultura…
că doar nu ne doare gura!
Călin Potor, bată-l vina,
ştiţi voi, cel cu… “potorina”,
de când este-n Parlament
în judeţ e tot absent
şi când e şedinţă-n plen,
cică el e… pe teren,
şi aşa, tot uite-l nu-i,
nici nu ştii unde să-l pui:
e ales şi deputat
sau actor televizat?
E vedetă de “tocşou”
sau mascotă-bibelou?
Despre Dobra, ce să spun?
Parcă-i un obuz de tun
ca şi Potor, de mai sus,
şi-a luat sacul şi… s-a dus
(cel cu voturi, evident,
de-a ajuns în Parlament)
iar acolo a uitat
cum şi de-unde a plecat!
Şi mai e Negruţ Clement
la fel de “eficient”
de când e la Bucureşti
parcă-i zmeul din poveşti:
faimă lungă, mare, iată,
ce modest era odată
iar acum… gură bogată,
puşca şi cureaua lată!
Ca şi toţi cei de mai sus
alt ales ce “s-a ajuns”
liberalu’-Atanasiu
opozantul cel zglobiu
ales greu precum se ştie,
c-a fost “greu” şi-n agenţie,
el şi toţi acei ca el,
“groşi” la ten şi portofel!
Coclici e alt deputat,
social şi democrat,
care ştie, evident,
cât e votu-n Parlament
de-aia îşi tot dă silinţa
să-şi convingă conştiinţa
ce bine o ducem noi
dacă ia el… euroi!
Pe Olaru l-am lăsat,
mai la urmă, că-i curat,
n-a uitat de-unde a plecat
(mai mult moţ, nu democrat!)
şi cred că aşa-i e scris:
să-mplinească ce-a promis!
Dacă-l ţine tot aşa,
vom trăi şi vom vedea…
Ia opriţi plugul, flăcăi,
şi sunaţi din zurgălăi,
pentru buni şi pentru răi
că-s ai noştri, ai mei, ai tăi…
Hăi, hăi!
De urat aş mai ura,
dar se-nchide ediţia
aşadar, mă scot din priză,
şi îmi bag pixu’ în criză
(asta-i tot o urătură,
nicidecum înjurătură!)
iar în anul care vine
sper să treceţi toţi cu bine,
să vă fie mai uşor,
deopotrivă tuturor,
aleşi şi alegători,
copii, tineri, bătrâiori,
fete mândre şi feciori,
prieteni buni, dar şi duşmani!
La anu’ şi la mulţi ani!
Distribuie pe Facebook
Postări
